În aşteptarea Kaiser-ului şvab, Pizzakanzler-ul renunţă la bacşiş

Revista vieneză Profil titrează în ediţia din 21 august: „Fiasco-ul SPÖ (partidul social-democrat austriac). Secretul domnului Silberstein“. Alegerile parlamentare anticipate din Austria vor avea loc abia peste opt săptămîni. Indiferent de relatările jurnalelor despre Tal Silberstein şi legăturile sale româneşti (Călin Popescu-Tăriceanu apare cu poză în Profil), s-ar putea ca stîngii să-i reuşească să „ţină“ totuşi onorabilul loc secund din preferinţele prezente ale electoratului pentru că dezvăluirile vin prea devreme. E vacanţă şi Biergarten-ul nu prea citeşte presa. 

Paştile Verii

Din 15 august, contribuabilul de rînd a început şi el să producă pentru propriul său portofel, conform think tank-ului „Austrian Economic Center“. E Tax Freedom Day, dar nu e neapărat şi ziua cu noroc. Pentru că vine prea tîrziu!

Aceeaşi zi, „Paştile Verii“, nu a fost nici pentru cancelarul austriac Christian Kern o zi norocoasă. Exploda ştirea luării în custodia statului Israel a lui Tal Silberstein, consilierul de campanie al partidului său. Imaginile „cool“ pe Instagram ale lui Kern au pălit. Vulturul bicefal austriac a început degrabă să-şi ascută ghearele. Toate partidele, de asemenea. Prezumţia de nevinovăţie îl apără bineînţeles juridic pe Silber­stein, nu şi politic pe cancelarul federal – candidatul stîngii.

„Ne-a înşelat Kern aşteptările?“, se întreba retoric în aceeaşi zi un editorialist al cotidianului liberal Der Standard. Cancelarul roşu, întrebat la începutul anului, într-o discuţie la televiziunea ORF, dacă dă crezare alegaţiilor despre consilierul său israelian, răspundea sec: „un nonsens complet“.

Fapt este că Tax Freedom Day 2017 (în 2016 a fost pe 21 august) a trecut neobservată. Puţinul reuşit nu-i asigură partidului de guvernămînt nici un bonus. Partidul lui Kern este, de jumătate de an, cu pînă la şapte puncte procentuale în urmă în toate sondajele.

Die Neue ÖVP (noul partid popular) al ministrului de externe în funcţie Sebastian Kurz conduce detaşat, înregistrînd cam 33% din preferinţele electorale. Kern a admis, într-un tîrziu, că a comis o „greşeală politică“ cu Silberstein şi SPÖ i-a reziliat acestuia imediat contractul.

Melanjul strategiilor de import neoliberal şi (ne)hotărîrea programatică a cancelarului au dus la ceartă în partid. Un alt handicap al stîngii austriece este cooperarea de succes a prefectului social-democrat din Burgenland, Hans Niessl, cu partidul libertăţii (FPÖ), formaţiune palamentară care are şanse bune să surclaseze SPÖ. Astăzi SPÖ şi FPÖ par încă a fi la egalitate în preferinţele alegătorilor.

Faultul istoriei

La Viena, primarul social-democrat Michael Häupl, aflat din 1994 în funcţie, dă semne vădite de oboseală. Dacă partidului său nu-i va reuşi să obţină măcar locul doi la alegerile din 15 octombrie, partidul riscă sciziunea. Aceasta e miza reală a anticipatelor. Ar fi pentru prima dată în timpul celei de-a doua Republici (începînd din 1945) cînd s-ar în­tîmpla aşa ceva.

Dacă SPÖ nu însumează împreună cu partidul libertăţii FPÖ, condus de Hainz Christian Strache, peste 50%, stînga va trece probabil în opoziţie, acesta fiind scenariul urmărit şi de oamenii din partid care nu mai cred în şansa liderului, dar cred că puternica organizaţie SPÖ a Vienei ar putea păstra ulterior capitala. Alţii speră ca prin implicarea în campanie a lui Hans-Peter Doskozil, ministrul apărării, roşii să poată puncta pe tema de casă a lui Sebastian Kurz: siguranţa cetăţeanului. Doskozil i-a luat de guler pe cei de la Airbus, bănuiţi de fraudă la livrarea avioanelor militare Eurofighter. A urmat o comisie de anchetă în Nationalrat(parlamentul federal austriac). Ministrul s-a luat la trîntă cu cel mai mare concern european de armament şi a punctat astfel în faţa electoratului.

Care e secretul domnului Silberstein?

Faima, cred austriecii. Una din vorbele sale preferate ar fi: „nu există democraţie în timpul campaniilor electorale“. Silberstein a aparţinut panopliei de consultanţi electorali preferaţi ai SPÖ încă de la alegerile locale din Viena anului 2001.

ÖVP l-a acuzat la începutul lui ianuarie 2017 pe cancelarul Kern că, prin intermediul practicilor lui Tal Silber­stein, ar fi adus o nouă dimensiune practicilor de dirty campaigning. Ar fi fost vizate detalii din tinereţea lui Sebastian (Basti) Kurz şi au fost căutate fotografii de pe la petreceri şi din discoteci. Revista Profil citează documente ale DNA-ului din România şi subliniază că „Beny Steinmetz, partenerul lui Tal Silberstein, este acţionarul unei firme care tocmai a dat în judecată România pentru 4,4 miliarde dolari SUA. E vorba despre o mină de aur şi cumva şi despre (fostul cancelar) Alfred Gusenbauer“„Toate celelalte partide ar fi literalmente stupide dacă nu ar profita…“, e de părere politologul Peter Filzmaier, citat în Kronen Zeitung.

Pînă şi controversatul slogan electoral al social-democraţilor pare a fi fost inspirat de acest domn: „Luaţi-vă ceea ce vi se cuvine“… S-au şi născut, în ultimele zile, calambururi ironice pe tema reîmpărţirii sociale a veniturilor, o temă predilectă a stîngii.

Conform relatărilor cotidianului Die Presse din Viena, Silberstein l-a adus în echipa sa pe Moshe Klughaft, cunoscut şi pentru succesul înregistrat în postura de strateg al campaniei de comunicare a PSD-ului la alegerile parlamentare din 2016 din România. Astfel s-ar fi născut şi un filmuleţ cu ditamai cancelarul Austriei pe post de omul care aduce… pizza.

Denumită Kanzlerpizza“ producţia durează 03:47 minute şi sugerează că ar fi fost filmată cu camera ascunsă din cutia cu care era transportată. Îl arată pe Cristian Kern la ceas de seară, în blugi, cămaşă albă, fără cravată, purtînd o vestă roşie. A fost filmată în aprilie 2017, în sectorul trei din Viena. Cancelarul livrează la domiciliu pizza Margherita, e zîmbăreţ şi vorbeşte cu oamenii. Bla-bla-urile de marketing politic sunt urmate de un soi de confesiune a curierului, care declară că nu a ştiut cît de dificil e să livrezi pizza la domiciliu, dar că-şi doreşte să facă din Austria o ţară în care fiecare să-şi primească şansa. Cancelarul care-şi tutuieşte telespectatorii a primit şapte euro bacşiş, pe care nu şi i-a însuşit, şi peste un milion de vizualizări. Like-uri mai puţine.

Kaiser ante portas

Cunoscut cititorilor drept politicianul vocal, care repetă public cu convingere nevoia reducerii alocaţiei copiilor nerezidenţi în Austria şi îi dă de exemplu doar pe copiii români, candidatul ÖVP seamănă cu cancelarul roşu la cămăşile cu guler de rechin, de obicei de culoare albă, evident impecabil călcate. El este Sebastian Kurz, care-şi declara în 2014 rădăcini familiale parţial legate de şvabii dunăreni.

Cei doi împărtăşesc o antipatie greu de disimulat. Fiecare socializează diferit, plătesc tributul vîrstei, diferenţa dintre cei doi fiind de exact 20 de ani, scrie Christian Rainer în Profil, care adaugă profetic: „vor fi votate persoane şi nu programe“. Pînă şi cabaretistul Roland Düringer şi-a poreclit propria listă la alegeri cu sloganul „vocea contează“…

Am stat de vorbă cu Sebastian Kurz la ultima recepţie dată în cinstea Verband der Auslandspresse (Uniunea presei străine din Viena) de MAE austriac şi ne-am întreţinut despre grupul de la Visegrád. „Sîntem o ţară-punte între vest şi est şi dorim să şi rămînem aşa. Statele Visegrád sunt pentru noi parteneri importanţi, precum sînt şi ţările vestice“. Kurz este flexibil şi evident că nu judecă după şabloane. După Jörg Haider (1950-2008), acest Sebastian Kurz e considerat de mulţi ca fiind cel mai talentat politician austriac al prezentului.

Lui Kurz i-a reuşit „castrarea propriului partid“, conform Anneliesei Rohrer de la Die Presse. Şi-a transformat peste noapte partidul într-un soi de mişcare, e adevărat, destul de disciplinată dacă e să-i comparăm cu social-democraţii, construită în jurul propriei sale persoane. A avut acceptul unei largi majorităţi din funcţionărimea de partid. Culoarea partidului s-a înnoit de la negru la turcoaz, iar lista electorală a candidatului poartă numele liderului. Cancelarul, evident, doreşte să rămînă în funcţie. Kurz doreşte cu ardoare să devină cancelar. Aceasta îi va împiedica probabil să refacă marea coaliţie.

Campania începe

FPÖ tace mîlc. Hans Christian Strache pare a nu-şi dori neapărat fotoliul de cancelar. Ceea ce le dă „albaştrilor“ mari speranţe să ajungă la guvernare. Norbert Hofer ar putea deveni vicecancelar. GRÜNE (Verzii) l-au „pierdut“ pe experimentatul Peter Pilz, ceea ce s-ar putea sa-i coste procente bune la alegeri. Pilz candidează şi el în nume propriu pe listă separată. NEOS este un partid neoliberal, susţinut de magnatul austriac Hans-Peter Haselsteiner. Tal Silberstein le-a oferit şi lor, la un moment dat, consultanţă. Au şanse să intre în parlament, trecînd pragul de 4%.

În orice caz, cine crede că rezultatul alegerilor anticipate din toamnă s-ar fi decis deja, se înşală. Şi mai e şi o vorbă la austrieci: „de-ndată ce renumele e rui­nat, se trăieşte mai departe fără nici o jenă“.

Apărut în Dilema veche, nr. 706, 31 august – 6 septembrie 2017