Bunicul-împărat invită la vals

Are un nepot pe jumătate român, botezat ortodox. Nora cîştigătorului alegerilor din Austria s-a născut la Tulcea, trăieşte în Tirol şi este căsătorită cu fiul cel mic al preşedintelui ales. Fumător înrăit, mediator predestinat, mason în trecut, fost membru al partidului social-democrat austriac (SPÖ), politician de şcoală veche, vorbitor molcom cu o barbă de trei zile, mereu perfect întreţinută, Van der Bellen (n. 1944, acronim VdB) s-a întîlnit cu iniţiatorii unui apel cetăţenesc al românilor din Austria. Candidatul ne-a povestit despre nora sa. Ne-a relatat despre călătoriile sale la rafinăria de la Ploieşti şi la botezul nepotului. Doar în Deltă nu a avut (încă) vreme să ajungă – a spus cu regret Van der Bellen, pe fugă, în campanie, în ziua victoriei lui Trump, gînditor, la scurta noastră întîlnire de la Jockey Club-ul vienez.

● Apelul românesc. E primul de acest fel, poate fi consultat pe Facebook, fiindu-i consacrată şi o ştire a agenţiei de presă APA. „(…) Imaginaţi-vă să coborîţi din Hofburg-ul după care tînjiţi şi arătaţi-vă mai des în public! Acolo ne veţi întîlni şi pe noi, pe cei care-şi fac griji“, le scriau semnatarii apelului celor doi candidaţi prezidenţiali la sfîrşit de septembrie 2016. „Austria pe care noi ne-o dorim este interculturală, deschisă, diversă, tolerantă, justă, coerentă, solidară, prosperă şi demnă“, în viziunea celor o sută de semnatari originari din România. Obiectivul principal al apelului este recunoaşterea oficială a românilor ca minoritate în Austria, asociată cu un statut juridic potrivit, care include utilizarea limbii române în administraţie, în formarea lingvistică şi în justiţie, conform jurnalulromanesc.at. Din perspectiva unei revizuiri constituţionale, pe termen mediu, iniţiativa este notorie.

● 46,2 la 53,8. Cu acest scor se încheie deocamdată anticipata schimbare de macaz politic din Austria. Revoluţia (de dreapta) se amînă. Social-democraţii au lacrimi în ochi de bucurie, la Viena. Participarea la vot, un record: 74,2%. Triumfalismul ieftin domină jurnalele: „VdB, preşedintele inimilor“, titrează cotidianul Österreich. Conform legii, în fiecare şcoală trebuie să fie expus la loc de cinste cel puţin un portret al preşedintelui federal. „Binele a învins răul“, este citat primarul social-democrat al capitalei, Michael Häupl. Partidul său scîrţîie din toate încheieturile, cu zece puncte procentuale în sondaje după albaştri (FPÖ-ul, Partidul Libertăţii). Propriul candidat la prezidenţiale iese din joc în turul întîi cu 11%… un blam public. Noroc, apoi, cu Van der Bellen.

● 354 de zile. 354 de zile au avut de aşteptat. Au venit Siria, Brexit-ul, apoi Trump. Cine a putut şti că cetăţenii furioşi sînt încă minoritari în Austria, iar contracandidatului, ing. Norbert Hofer (n. 1971), nu-i va reuşi să devină Trump ul austriac, originar din Burgenland, la graniţa cu Ungaria? La depunerea jurămîntului preşedintelui SUA, înlocuitorul Kaiser-ului din vremurile noastre nu va putea participa. Rezultatul alegerilor mai poate fi contestat pînă pe 22.12. Asta va face ca Van der Bellen să-şi înceapă mandatul pe 26 ianuarie 2017. Lunar, preşedintele va cîştiga 24.321,60 de euro brut, fără drept de concediu.

● New Deal-ul? Iar la Viena, primarul Häupl a mizat pe o carte cîştigătoare. Coaliţia cu ecologiştii a primit prin această alegere, in extremis, o semnificativă „bulă de oxigen“. Cancelarul Christian Kern (SPÖ) va trebui însă să se grăbească să-şi ducă la îndeplinire „new deal-ul“ promis. Fără noi locuri de muncă şi un pact social funcţional, fifty-fifty-ul între stînga şi dreapta se va dovedi, de fapt, o dinamită socială între centru şi marginea societăţii.

● Gott sei Dank. Social-democraţii spun, simplu „Gott sei Dank“ (Doamne-ajută), iar votanţii lui Hofer speră ca anticipatele parlamentare, probabile de la anul, să le dea totuşi cîştig de cauză. Susţinătorii lui Van der Bellen au dansat pînă noaptea tîrziu la palatul Hofburg în Sofiensäle: social-democraţi, verzi, liberali, populari etc. „Don’t Stop Me Now“ de Queen, spărgea urechile. Bucurie mare la învingători.

● 46% – Austrie nazistă. Rebelii stîn-gişti, grupaţi într-o organizaţie numită Autonome Antifa, puţini la număr, ajunşi în piaţa din faţa palatului, unde se află şi sediul preşedinţiei federale austriece, vizavi de sediul cancelariei federale (guvernul), au derulat un banner uriaş cu inscripţia: „46%, rămîne cum am stabilit, Austrie nazistă!“ În faţa balconului Bibliotecii Naţionale, făcliile luminau cerul, fumegau roşietic şi aminteau de vremuri trecute. De la balconul acesta din Hofburg îşi rostea Adolf Hitler fatidica cuvîntare pe 15 martie 1938, care consfinţea Anschluss-ul. Doar că astăzi cei 46%, cică „nazişti“, erau bine-mersi acasă. Şi nu le păsa. Asta e Austria. Din fericire!

● Nigel Farage, agent electoral vienez? Nu există încă date demoscopice precise pentru a afla de ce a cîştigat Van der Bellen. Impresia e că probabil „frica păzește bostănăria“. Util, poate, a fost şi acest Nigel Farage. Cu Brexit-ul său, a „speriat“ încă din vară Austria, dominată de pauperizare şi de criza migraţiei. Complementare acestei atitudini sînt generozitatea şi solidaritatea proverbiale ale austriecilor, vezi aşa-zisa „cultură de bun venit“. Austria rămîne deocamdată cu o cartografie politică neschimbată. Prof. Fritz Plasser a prezentat un studiu al motivelor acestui deznodămînt electoral neaşteptat. Motivele susţinerii transpartinice de la stînga la dreapta a candidatului Van der Bellen sînt în mare parte legate de împiedicarea lui Norbert Hofer de a ajunge preşedinte, deoarece, cred mulţi, el reprezintă o gîndire de (extremă) dreapta şi astfel ar strica imaginea Austriei în străinătate. Scandalul alegerii lui Kurt Waldheim ca preşedinte federal în 1986, datorat implicării sale în ororile naziste ale Războiului şi incapacităţii sale de a-şi recunoaşte public faptele, nu a fost uitat.

● No last minute swing. Talk-show-urile ultimelor zile dinaintea alegerilor au polarizat. „Mincinos“, „comunist“, „spion al Răsăritului“ sînt doar cîteva din acuzele de care Norbert Hofer, pe drept sau pe nedrept, s-a folosit. De sute de ori. „Nu vă jucaţi cu… Öxit“, parafrazînd Brexit-ul, „jumătate din locurile de muncă din Austria depind de export“, „FPÖ-ul face de douăzeci de ani o politică anti-UE“, a replicat Van der Bellen. Jurnalista Ursula Stenzel a susţinut, fără probe, că tatăl lui VdB, decedat în 1986, ar fi fost nazist. Identitarii au demonstrat prin Viena sub stindardul „F*ck Van der Bellen“. Haselsteiner, om de afaceri şi mecena al campaniei electorale a lui VdB, este citat cu replica conform căreia candidatul Hofer se mai ţine şi de un baston, o aluzie transparentă la handicapul fizic al acestuia, datorat unui accident sportiv cu parapanta. Demoscopul Plasser este însă de părere că aceste orgii verbale nu ar fi influenţat decisiv rezultatul, într-o anumită măsură surprinzător, al alegerilor.

● Norbert Hofer nu e Trump. Iar Austria nu-i America. Mesajelor sale electorale le-a lipsit claritatea. „Aşa să mi ajute Dumnezeu“, „Pentru Austria cu inima şi sufletul“, „Decidem în sensul vostru“ nu au avut forţa unui „Make America great again“. Astfel, establishment-ului politic, coalizat împotriva unui singur candidat, i-a reuşit un important cîştig de etapă.

● Troica libertăţii. Conducerea Partidului Libertăţii este formată din Heinz Christian Strache, preşedinte, Norbert Hofer (vicepreşedinte) şi Herbert Kickl (n. 1968, secretar general), parlamentari. O troică funcţională de ani de zile şi bine sudată, la care se poate adăuga şi Harald Vilimsky (MEP din 2014). Toţi sînt politicieni experimentaţi, cu vechi state de serviciu în viaţa publică austriacă. În urmă cu 11 ani, Strache, de profesie tehnician dentar, prelua partidul. Jörg Haider (1950-2008) îl părăsise, FPÖ-ul sucomba la propriu, susţinut de 3% din electorat. Astăzi, albaştrii sînt la peste 35%, la zece procente de social-democrați şi 20% de populari (ÖVP). Trend-ul sondajelor le este favorabil.

Alegerea lui Van der Bellen nu este un vot pentru fostele mari partide populare (SPÖ, ÖVP), care, luate împreună, formează o minoritate în toate sondajele ultimilor ani. Nici măcar pentru verzi, situaţia nu e neapărat roză. Aparent, pentru a nu-l dezavantaja pe VdB, aceştia nu şi l-au asumat pe profesor. Independenţa candidatului, dorită şi asumată nu doar de el, a fost mai mult decît un joc electoral.

● Alles Walzer. Alexander Van der Bellen e căsătorit din 2015 cu Doris Schmi-dauer, 52 de ani, licenţiată în ştiinţe politice, managerul fracţiunii parlamentare a verzilor din Nationalrat (Parlamentul federal). „Pentru a dansa vals e nevoie de doi. Doar împreună putem continua. Pentru a dansa e nevoie însă şi de tact. Să facem acest pas!“ – îi invita preşedintele ales pe cei 46,2% care au votat împotriva lui. Reconcilierea e acum la ordinea zilei. „Tuturor alegătorilor lui Hofer le întind mîna şi le promit că voi fi preşedintele federal al tuturor austriecilor.“ O invitaţie la vals pe parchetul lucios şi alunecos al palatului Hofburg. 

Apărut în Dilema veche, nr. 669, 15-21 decembrie 2016